Preţuim abia atunci cînd pierdem…


Acest aforism al limbii române se potriveşte şi  tragicului eveniment care a avut loc în Republica Moldova la 18 ianuarie 2009. S-a stins din viaţă, în urma unui accident rutier, poetul Grigore Vieru.Toată ţara a fost răscolită de acest eveniment. Cărţile sale din librării au fost vîndute aproape în întregime, mass-media a răscolit şi a redat acest eveniment cu multe amănunte, cititorii şi prietenii marelui poet şi-au exprimat condoleanţele şi de asemenea admiraţia faţă de activitatea demnă de urmat a poetului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPentru mulţi dintre noi activitatea şi personalitatea lui Grigore Vieru este prea puţin cunoscută. Recunosc, printre aceşti „noi” ne numărăm  şi noi – elevi şi profesori ai liceului „Mihail Bârcă”. Dar acest fapt ne-a dat  multe puteri pentru a putea realiza un omagiu lui Grigore Vieru. Am hotarît ca, pe data de 14 februarie  –  frumoasa zi în care s-a născut poetul, să lăsăm grijile şi ocupaţiile personale şi să   îi muţumim acestui  poet şi om de mare cultură care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în care noi toţi am disperat.

Festivitatea s-a desfăşurat la orele 14:30 în cantina liceului. Ne-am străduit  să creăm o atmosferă caldă, în care publicul putea să simtă fiecare moment al manifestarii. Elevii claselor a doua, a şasea,a opta şi a zecea  coordonaţi de profesoarele Pulbere Aliona şi Creţu Sorina au avut ocazia să aducă un frumos omagiu dedicat marelui poet –  Grigore Vieru. Publicul a reacţionat la splendidele poezii recitate de elevi, ba chiar a avut ocazia să fredoneze cîntece cunoscute, apropiate de sufletul fiecăruia . Profesorii şi-au adus aminte cu lacrimi în ochi de anii copilăriei petrecuţi în casa părintescă, de timpul cînd alergau la bunici cu frăţiorii şi surioarele de mînă. Toate aceste clipe de neuitat le-a redat Grigore Vieru prin versurile scrise din suflet, care au devenit pentru fiecare copil şi matur versuri de viaţă. La final, în semn de recunoştinţă şi respect,  am interpretat cîntecul „Trei culori “ pe versurile poetului, simţind o mare mîndrie pentru poporul român şi pentru acest poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele „Grai”, „Mamă”, „Patrie”, „Iubire” şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.

Acest om plăpînd, cu suflet de copil a trăit în limba română, ducînd pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvînt, prin bunătate şi iubire.

Petraşco Marinela, clasa VIII „A”, membră a cercului extraşcolar „Tînărul condeier”

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s