„Visele adesea devin realitate” – interviu cu dl Cleandaniel Richard, voluntar în Corpul Păcii


  1. De ce aţi decis să deveniţi voluntar în Corpul Păcii?

Sunt multe motive pentru care am făcut asta. Toţi copii mei acum sunt mari şi eu eram liber să încerc ceva nou. Am lucrat ca vînzător timp de 37 de ani şi am vrut să fac ceva diferit înainte să mă pensionez.  Am avut 13 elevi străini pe care i-am învăţat engleza acasă la mine în Alaska, de asemenea am devenit interesat de greutăţile prin care au trecut ţările care şi-au recăpătat independenţa după desfiinţarea Uniunii Sovietice. În 2003 am vizitat doi dintre elevii mei în Ucraina şi Rusia şi m-am confruntat faţă în faţă cu problemele de acolo. Mulţi ani, după ce am obţinut diploma în limba şi literatura engleză, m-am gîndit să predau. Familia, inclusiv soţia mea au fost cei care m-au susţinut să îmi iau acest angajament de 27 de luni. Toate acestea au influienţat decizia mea de face voluntariat în Moldova. N-a fost o decizie uşoară să îi las pe cei dragi în America.

2.    Care este diferenţa dintre elevii din Moldova şi cei din America?

Nu sunt multe diferenţe. Elevi silitori, ce doresc să-şi dezvolte capacităţile, se găsesc şi în  Moldova şi în Statele Unite. Cred că cea mai mare diferenţă este că elevii din America au acces la un număr mai mare de activităţi extracurriculare, în mare parte, sportul. Mulţi dintre elevii de acolo sunt implicaţi în activităţi ce le consumă şi 5 ore din timpul lor liber.

3.  Care este cea mai mare diferenţă dintre sistemul educaţional din Moldova şi cel din Statele Unite?

DSC02644Părinţii din Statele Unite aleg să-și dea copiii la şcoli private, ce a cauzat nişte probleme şcolilor de stat din America.Totuşi în multe comunităţi din Statele Unite, şcolile de stat sunt sprijinite foarte bine de sistem. De fiecare dată cînd şcoala are nevoie de bani, comunitatea îi oferă. Există o oarecare supraveghere din partea guvernatorului de stat, dar controlul deplin asupra şcolilor de stat le revine comunităţii şi consiliului local. Aceasta dă şcolilor mai multă libertate să îşi aleagă propria curriculă, să satisfacă nevoile individuale ale comunităţii. Consiliul şcolar local angajează directorul, care angajează profesorii şi personalul. Profesorii au mai multă libertate să decidă ce se întîmplă în clasa lor, stabilesc ce fel de note dau. Ei pot lăsa repetenţi elevii şi o fac. De obicei, nu sunt date note pentru participarea în timpul orelor. Profesorii sunt plătiţi mult mai bine şi cer mai mult respect. Ei sunt sprijiniţi de o uniune care le apără drepturile.

4.  Ce aţi schimba la sistemul educaţional din Republica Moldova?

Eu sunt susţinătorul politicii duse de comunitatea locală. Eu cred că oamenii pot avea o interacţiune pozitivă şi eficace cu oficialii locali şi cred că şcoala ar trebui controlată de comunitatea locală. Sper că comunitatea locală va încerca să facă această şcoală cea mai bună din ţară. Acest lucru poate fi realizat doar oferind fiecărei comunităţi responsabilitatea de a administra şcoala.

5. Ce credeţi despre relaţia dintre elevi şi profesori în Republica Moldova?

Profesorii ar trebui să motiveze şi să inspire elevii. Dorinţa mea este ca elevii să aprecieze efortul pe care îl fac profesorii. Studenţii ar trebui să fie deschişi spre învăţare, atenţi şi să spere că misterul învăţării se va întîmpla. Dacă un elev se opune învăţării sau previne asta, atunci este dificil ca acest proces să aibă loc. Chiar şi cel mai bun profesor nu poate impune un elev să înveţe. Eu apreciez fiecare persoană din Mileştii Mici, dar atunci cînd un elev perturbă liniştea în clasă şi intrerupe alţi elevi de la procesul de învăţare nu ar trebuie să stea în clasă. Datorită acestor adevăruri, este important ca profesorul să realizeze o legătură puternică şi merituoasă cu toţi elevii săi pentru a-i încuraja să înveţe. Eu le mulţumesc în fiecare zi elevilor mei ce îmi oferă posiilitatea ca eu să predau. Această provocare de a preda eficient este o experienţă surprinzătoare. Mulţi elevi m-au provocat pe mine şi m-au învăţat mai mult decît i-am învăţat eu pe dînşii.

6.  Ce aţi vrea să le spuneţi cititorilor noştri?

În primul rînd, îmi pare rău că nu am reuşit să învăţ limba română aşa cum mi-aş fi dorit. Aceasta s-a întîmplat pentru că interacţiunea mea cu oamenii din comunitatea de aici a fost una mai puţin eficientă. Sunt şi alte modaliţăţi indirecte de comunicare şi de aceea eu am fost bine primit de oamenii din Mileştii Mici. Mulţumesc. A fost şi continuă să fie o plăcere să trăiesc aici. Mileştii Mici şi oamenii de aici vor avea întotdeauna un loc special în inima mea. Acelor oameni care au făcut eforturi deosebite ca să interacţioneze cu mine şi încearcă să depăşească barierele lingvistice le spun un mare mulţumesc. Eu continui să iau lecţii de română în fiecare săptămînă şi am făcut progrese mari. Încercările şi eşecurile mele în învăţarea limbii române m-au făcut să apreciez elevii care fac eforturi să înveţe limba engleză.

În al doilea rînd, toţi părinţii e normal că îşi doresc ca copii lor să aibă o viaţă mai bună decît a avut ei, aşa că eu îi rog să nu limiteze visele copiilor lor. Lăsaţi-i să viseze cît de departe vor, chiar dacă credeţi că este ceva imposibil. Dacă le spuneţi că nu pot face ceva, că nu au posibilitatea ori nu au resurse, le-aţi tăia aripile. Uneori în urmărirea unui vis , de unul singur poţi realiza lucruri măreţe. Cînd eu eram mic era de neconceput că oamenii vor avea I-phone ori că cetăţenii din Moldova vor colabora în afaceri cu cei din Vest. Dar visele adesea devin realitate!

Petrașco Cătălina, clasa XII real, membră a cercului „Tînărul condeier”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s