IMPRESII: „O zi ce mi-a depășit așteptările…” de Irina Gușanu, eleva clasei a IX-a „A”


Liceul meu,încă de cînd eram mică,nu a fost doar locul unde puteam fugi de singurătate,care cîteodată simţeam că parcă mă vînează pe ascuns,dar şi locul în care mi-am găsit adevărata valoare,adevărata prietenie.Poate suna banal, şi fraza “Liceul – locul unde mi-am găsit primii prieteni” pare ultrafolosită şi deja lipsită de acel farmec pe care îl oferea la început dar, gîndindu-ne bine, aşa şi este.Nu au fost acei copii mici şi inocenţi din clasele întîi cei care ne-au demonstrat pentru întîia dată că nu sîntem singuri?

Exact pe aceeaşi temă se bazează relaţiile de lungă durată dintre colectivul profesoral,de asemenea colectivul elevilor din liceul nostru – relaţii de prietenie sau, cel puţin respect reciproc,aceste relaţii fiind elixirul, sau secretul unei “vieţi” lungi a  liceului nostru,şi anume 45 de ani. Au fost 45  de ani de zbucium ,45 de ani de încercare de a scoate la iveală şi de a dezvolta principala ramură, baza societăţii de azi – cultura. Aceşti 45 de ani nu au fost zadarnici,în primul rând pentru că oferă rezultate vizibile.Oferă rezultate – înseamnă că avem pentru ce sărbători.

Fiindcă a împlinit anul ăsta 45 de ani, ne-am decis să organizăm ceva mai special în afară de intonarea simplului imn al liceului şi discursul directorului care,după părerea noastră, ar fi fost mult prea banal odată ajuns la aşa o vîrstă semnificativă.Din înţelesul cuvântului “special” făceau parte: ziua de autoconducere, târgul de caritate şi partea mea preferată a zilei – înmînarea premiilor celor mai buni profesori şi, respectiv,celor mai buni elevi.Am spus preferată pentru că a fost partea zilei în care într-adevăr s-a apreciat adevărata muncă, adevărata obiectivitate, adevăratul talent şi, în cazul elevilor,adevărata sîrguinţă.Pe de altă parte, am încercat să intru în rol de profesor. Nu voi spune că e greu pentru a crea o imagine agreabilă profesorilor ,dar pentru că am intrat în pielea unui om care trebuie prin metode “nepamînteşti”să facă copiii să înteleagă măcar despre ce vrea sa-ţi vorbească. 

În fine,ce pot eu să spun e că ziua aceasta mi-a depaşit aşteptările, pentru că într-adevăr, cunoscînd situaţia-problemă a şcolii noastre, am în vedere “super-dorinţa” de implicare a elevilor, indiferent de simplitatea activităţii în care ar  trebui să se implice, mă aşteptam la ceva mai plictisitor şi lipsit de aşa-numitul “farmec”.Totuşi elevii s-au arătat fantastic interesaţi de organizarea evenimentului.

În ciuda tuturor faptelor, în ciuda tuturor măştilor de dezinteres pe care le purta fiecare, am putut citi în ochii fiecăruia un “Te iubesc, liceu”,de aceea nu mă pot abţine de a spune măcar o dată în glas tare: “La mulţi ani” şi fie ca în anii viitori să ai parte de cel puţin o felicitare la fel de frumoasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s